Ce îmi place să ascult #2
Posted: iunie 23, 2010 in UncategorizedEtichete:fericire, tristete, viata
Ascultă melodia în timp ce citești…
Progresăm și uităm să fim fericiți….cât de adevărat…
Îngropăm bucurii într-o mare de biți, am uitat ce înseamnă să fim fericiți, viața noastră depinde de niște calculatoare nenorocite, am uitat ce înseamnă să ieși din casă la 12 să te joci și să intrii în casă la ora 21, am uitat pentru că am crescut, acum nu ne mai jucam în fața blocului, ne jucăm în fața calculatoarelor, viața noastră ajunge să se rezume la conversații pe messenger, chat și jocuri online, nu ne mai dăm întâlniri pentru că tot timpul suntem online, tot timpul stăm conectați legați de un calculator nenorocit.
Fotbal nu mai jucăm în curtea școlii pentru că e mai frumos Fifa, baschet la fel. În lumea virtuală putem să fim cine vrem, putem să avem 15 ani, sau putem să avem 25, dacă vrem nimeni nu poate să știe, mai nou avem avatare care să arate imaginea noastra din lumea virtuală realitate….
Filmele vieții noastre nu se mai fac în realitate, se găsesc online, puteam să trăim experiențele în fața calculatorului….
Cărțile nu mai sunt de noi, totul este pe net, orice informație se găsește în mediul online, dex-ul se găsește online, nu trebuie să mai facem noi eforturi de a cauta in acea carte imensă care părințtii noștrii o au bibliotecă…
Capacitate, bac-ul și examenele se dau degeaba pentru că nimeni nu mai învață, există magneți căști în care ne sunt dictate răspunsurile, fițuicile nu mai există pentru că avem smartphone-uri în care stocăm toate informațiile necesare…
Teoremele la matematică, fizică, chimie nu le mai învață nimeni pentru că avem totul gata stocat în telefoane, smartphone-uri și pda-uri, nici măcar calcule nu trebuie să mai facem…
Am uitat să fim ceea ce afirmăm că suntem, ființe mai inteligente decât animalele, am ajuns să dăm înapoi prin simplul fapt că ne completăm prin tehnologie. Am dat viața reală pe lumea virtuală pentru că acolo putem să fim mai buni decât în viața reală și mai mândri de noi…
Am uitat să fim oameni…am învățat să fim roboți…
PS: Probabil că nimic din aceste lucruri nu pot fi băgate în seamă, nu pentru că sunt BeatMort ci pentru că ne place să ne mințim singuri.
Beat mort…
Posted: iunie 23, 2010 in UncategorizedEtichete:BeatMort, dezamagire, life, personal, viață
Da știu că blogul ăsta se numeste BeatMort iar eu sunt BeatMort, dar asta îmi dă mie dreptul să fiu BeatMort, nimeni nu trebuie să mai fie ca mine… wtf.. de la ora 1:50 am avut cea mai groaznică zi și nu glumesc…
În momentul ăsta mă simt ca toți ceilalți, wtf, nu pot să cred că am ajuns și eu să mă simt ca alții și să vorbesc ca alții. Nu suport să te văd beat, nu suport să te aud cum vorbești când ești beat, nu suport să văd că adormi efectiv din picioare, nu suport că nu se mai înțelege nimeni cu tine.
Te porți exact cum ar trebui să mă port eu, iar eu nu o fac, nu o fac pentru că la un moment dat mi-ai zis ceva ce am ținut minte, am ținut minte fără să îți arăt sau spun, mi-ai spus că orice aș putea să fac oricât e mare ar fi greșeala mă vei ierta, dar niciodată să nu te fac să-ți fie rușine de mine și cu mine, să nu te fac niciodată de râs pentru că e singurul lucru pentru care nu m-ai ierta si te-aș dezamăgi. Iar tu, tu ai făcut-o, ai făcut exact ce mi-ai cerut tu să nu fac…
Și când mă gândesc că pentru tine am renunțat la orice chestie idioată, copilărească și imatură doar pentru a nu face singurul lucu pentru care nu m-ai ierta, iar tu, tu ce ai făcut…?
M-ai dezamăgit…
Dap, m-am întors după o lungă perioadă în care nu am dat nici un semn de viață, am reușit să o scot la capăt cu toate problemele care apăruseră…
Băi, e greu sa te trezesti dimineața și să stai la muncă până tarziu, la un moment dat clachezi, e bine sa faci bani mai repede decât de obicei, mai ales acum pe criza asta…
Băi…ieri a fost o zi mai fucked up, m-am întalnit cu ea, fosta, tipa la care încă mai țin și-n momentul de față
Cam așa suna un post de acum 2 luni, nu știu ce a fost în capul meu, nu-mi vine să cred cât m-am schimbat. Da, am pus punct multor lucruri, am ajuns să îi spun în față tot ce aveam de zis, să îi spun că nu mai regret nimic, să îi arăt că nu-mi mai pasă și asta a fost destul de ciudat pentru ea, benefic pentru mine. Mă bucur că m-am schimbat într-un final, mi-au fost spuse multe lucruri între timp, am fost acuzat de multe chestii și pot să spun că mă cam doare în cot în momentul de față.
E frumos să ai stările astea schimbătoare ca mine, e benefic, pana mea, e bine să faci exact ce se așteaptă alții mai puțin. Măcar cu asta să fiu diferit de restul lumi…
PS: Tot ce am scris mai sus poate fi considerat un moment de beție cronică, după cum se știe, sunt…BeatMort
Lucrurile nu ies niciodată așa cum vrei tu
Posted: martie 21, 2010 in UncategorizedEtichete:alegeri, viață
E ora 1:10, stau pe wc și mă apucai să meditez…
Mă gândii la ce am realizat până acum și la cum au decurs lucrurile…pot spune ca sunt un nefericit fericit…
Am ajuns să îmi pun rău de tot întrebări referitoare la viitorul meu, am avut mici realizări pentru unii mari realizări pentru alţii, am fost mai mult decât apreciat pentru calitațile mele de unii și invers, am făcut tâmpenii care unii nu le-ar fi conceput și am făcut nu am făcut tâmpenii pe care acum le-aș face.
Am avut capacitate sa ajung departe dar am ezitat de foarte multe ori, da, am o problemă în ceea ce priveşte încrederea în mine și în forţele mele. Am avut oportunități la care alţii ar visa și nu le-am exploatat de tâmpit ce eram. Iar acum logic că regret ca prostul !
Am iubit și am fost înșelat, am înșelat deşi am fost iubit, am pierdut o persoana la care ţin și acum foarte mult pentru că nu am avut puterea să îmi asum o responsabilitate și acum în fiecare zi mă urmarește acea greşeală.
Lucrurile nu ies niciodată așa cum vrem noi, niciodată nu ştii la ce sa te aștepți, poate de asta nici nu mai am încredere în nimeni, pentru că oricând te poţi afla într-o situaţie în care sperai să nu ajungi, si ce e mai rău, te poţi afla într-o situație în care nu te-ai fi gândit să ajungi…
Am fost invidiat din cauza situației mele financiare și am invidiat la rândul meu oamenii simpli fără griji.
Îmi plâng de milă uneori iar alteori fac pe dracu’n patru să obțin ce îmi doresc. Am avut o viaţa liniștită pentru unii, foarte agitată pentru mine.
Am avut nevoie de prieteni adevarați dar foarte târziu au apărut iar din asta am învăţat că adevărații prieteni rămâne tot familia…
Am vrut ceva de la viaţă dar nu am primit, în schimb mi s-a oferit altceva și mă chinui din răsputeri să profit de asta !
Lucrurile nu ies niciodată cum vrem noi dar mereu trebuie să găsim alternative până la obiectivul final altfel devenim nişte ratați în viaţă, în primul rând pentru noi…
Curaj…
Posted: martie 15, 2010 in UncategorizedEtichete:BeatMort, despărțire, greșeli, iubire, prietenie, relații
Cică se spune ca atunci când ai curaj trebuie sa ai și un pic de nebunie, că altfel nu se poate, așa o fi nu ?
Stăteam de vorbă acum 2 ore cu un prieten, ne știm de ceva ani, mai mult de 10…și din una în alta ajunserăm să vorbim și despre relații, moment în care îmi adusei aminte…
Ce ? Probabil că nu ar trebui să mă apuc să scriu aici asta, dar prefer să o fac aici decât în altă parte, aici știu măcar că dacă cineva citește postul nu știe că este despre mine, poate decat prietenul cu care stătui de vorba dar e prea puțin probabil…
Deci ce-mi adusei aminte…hmm… Sub toate măștile care într-un fel sau altul le port, am fost într-un moment dat îndrăgostit, am iubit, am fost iubit, etc. la fel ca toți ceilalți… La fel ca toți ceilalți am avut și relații lungi și relații scurte…
Relațiile scurte nu contează, chiar nu au nici o relevanță, hai să vorbesc despre relațiile scurte… a fost un moment în care am iubit cu focul ăla de care vorbesc părinții, fluturii ăia în stomac, nopțile alea nedormite cu gândul la ea..etc. Momentul ăla a trecut, tipa după aproape un an de relație s-a dovedit a fi o mare târâtură, despărțindu-se de mine pentru un amic (asta ca să se răzbune pe mine sau ceva de genul).
Am tras cu dinții de relația cu tipa aia și înainte să ne despărțim și când am încercat să mă împac ca prostul cu ea…după care după vreo 6 luni am scăpat definitiv de sentimentele care mă faceau să fiu cățelul ei…
Am întâlnit altă fată, care ieșise dintr-o relație tot așa, mai lungă ca și mine, ne-am cuplat..a durat ceva timp, după care ne-am despățit(ea de mine) și am rămas singur iar. După câteva luni tipa s-a întors cu coada între picioare și-o furase rau de tot, de la un tip cu care se împăcase și de la un alt nesimțit și cunoscându-mă pe mine cât de ok eram, s-a atașat foarte repede. Da, oau…m-am împăcat cu ea, pentru că simțisem că se terminase așa brusc fără să pot face nimic și vroiam să văd cum ar fi fost de data asta.
Ce se întâmplă când ești sincer
Posted: martie 15, 2010 in UncategorizedEtichete:adevar, oameni, sinceritate, societate, superficialitate
Ce se întâmplă când te gândești mai mult la tine decât la alții și ești sincer cu asta?
Probabil ca toți avem momente când trebuie să facem alegeri pentru noi care îi pot afecta pe alții dar cu toate astea prea puțini sunt dispuși să-i spună în față celeilalte persoane acel lucru pentru că sunt conștienți că o va deranja, dar oare este bine? Mi s-a spus de multe ori ba că sunt mult prea tranșant, ba că sunt mult prea narcisit, ba că nu știu cum să vorbesc cu o fată, etc.
Am ajuns la un moment în care îmi este greu să mai iau pe ocolite, nu îmi place să mint, urăsc momentele în care trebuie să mă gândesc la o minciună ca să scap dintr-o anumită situație, niciodată nu m-am priceput să mint…
Cum spuneam, am ajuns la un moment în care nu îmi place sa mai iau pe ocolite, spun totul în față indiferent cât de bine sau cât de rău se va simți persoana după. Am fost privit de multe ori în ultimul timp de atâtea persoane care îmi spuneau că sunt nesimțit că nu îmi pasă dacă persoana respectivă se supără sau nu, că nu mă mișcă faptul ca spun anumite lucruri cu dezinteres. Da, nu ma mișca și dacă mă mișcă de ce să nu spun ?
Dacă pe un prieten îl înșală prietena îi spun în fața, „bă vezi că te înșală”, dacă vreau să mă culc cu o tipă, știu că cel mai simplu este să o mint că îmi place atât de mult încât să am o relație cu ea, dar mi se pare mai sincer și mai simplu (din punctul meu de vedere) ca să îi spun că nu sunt dispus în momentul de față să am o relație iar dacă se întâmplă ceva între noi va fi ceva doar pe moment și dacă vrea să ne simțim bine în continuare, o putem face, dacă a deranjat-o faptul ca am fost sincer, nici o problemă putem să rămânem doar amici/prieteni. Și da din punctul meu de vedere este mai simplu să fii sincer, nu trebuie să mă simt vinovat sau să spun minciuni, dar în realitate este al dracului de greu, să spui cuiva niște lucruri pe care în mod normal aproape nici o altă persoană nu le-ar spune, cum ar fi o chestie de genul „ Eu vreau să ma culc cu tine, îmi placi dar în momentul de față sunt dispus doar la relațiile de genul fuck friends.”
Mi s-a întâmplat de atâtea ori, să spun ceva cuiva și să se uite cu ochi mari la mine și să-mi zică ceva de genul „ tu ai face așa ceva???”. Da, dacă am spus-o aș face-o, ce este atât de rău în asta? Dacă vreau să fac sex cu tine înseamnă că sunt nesimțit? Dacă îți spun în față că ești prost că ai o prietenă care te înșală și nu te iau pe ocolite sunt rău ? Dacă îți spun că atunci când îți iei fustă scurtă picioarele tale arată de parcă ai fi tot timpul crăcănată și ar trebui să nu te mai îmbraci așa sunt nesimțit? Eu unul nu cred…eu de genul asta de prieteni am nevoie!
Am nevoie de oameni care să îmi spună atunci când o dau în bară că sunt prost și am greșit și nu trebuia să fac nu mai știu eu ce chestie, am nevoie de prieteni care să îmi spuna că arăt gay în pantaloni strâmți, am nevoie de prieteni care să îmi spună că sunt nesimțit atunci când sunt, eu am nevoie de sinceritate ! Mă hrănesc cu asta !
Da, acum o să aud, că ce că bla bla bla, că am zis că sunt superficial că am două fețe că bla bla bla. Da, am două fețe, dar nu pot să fiu superficial cu prietenii, nu pot să fiu superficial cu mine, de fapt sunt, de fapt nu sunt, de fapt nici eu nu mai știu cum sunt.
Sunt superficial din alte privințe cum ar fi atașarea de alte persoane, sau sunt superficial atunci când este vorba să-mi expun secretele mele în fața cuiva.
Îmi place să spun în fața cuiva ce vreau, dar nu o pot face până la capăt pentru societate în care trăim ne obliga să nu fim noi înșine și ne transormăm în genul de persoană care știm că ar face față societății, care știm că s-ar putea adapta mai bine decat eul nostru.
Da, prefer să-i spun unei persoane că vreau ceva de la ea decât să o iau pe ocolite, pentru că e mai bine să știe ce are lângă ea decât să știe mai târziu și să fie dezamăgită.
PS:Nu știu, azi am o stare mai ciudată și în momentul ăsta în mod sigur nu sunt BeatMort !
